...ca io altfel nu stiu cum sa ii numesc. Pe vremuri, cand eram mai tanara, citeam catavencu. Si-mi placea rubrica aia "aberatia de libertate". Parca asa se numea. Sper sa nu cumva sa gresesc, c-apai s-o dus toata intelighentia de care am dat dovada pana acum, care s-a putut observa cu ochiul liber din modul in care manuiesc cuvintele pe blog. Dar, sa revin, ca iar ma pierd in amanunte. Nno, si acolo erau tot felul de decupaje din ziare, sau fotografii, sau mai stiu eu ce. Numa ca oamenii aia si comentau pozele sau decupajele intr-un stil aparte. Nno, io inca mai am pana acolo. De-aia, urmatoarea poza vine fara comentariu, ca nu jtiu ce sa scriu. Sau, poate se incumeta cineva?
Am vazut ca si colegu Groparu are ceva asemanator. Si tot din Sibiu...
...ca asta mi-o venit in timp ce faceam dush. Io creca daca ar fi sa naufragiez pe o insula ca aia din lost (ca oricum n-am vazut niciun episod, da' am vazut la antena unu la madalin in reluare), numa io cu inca o femeie, creca as deveni lesbiana intr-o luna. Maxim sase. :)
Io creca fiecare are mai nou un telefon mobil din ala cu empetrei pleiar. Creca si mama are. Ba nu. Mama are din ala cu "polifonice". De fapt nici din ala nu mai are. Ca i l-o luat tata. Mama o ramas cu ala cu lanterna. Nochia cu multi de unu. In fine. Care e ideea, ca amu chiar ma pierd in amanunte, si mi-o mai zis niste persoane fizice. Nno, amu poti sa pui un empetrei sa cante la fiecare in parte. Ca daca suna sefu', pui ceva naspa. Ceva minor (la gama ma refer) sa dea senzatie de apasare, de nechef de munca, de plm in general. Nno. Si am pus, cand ma suna jumatatea mea aia buna, o melodie frumoasa. Sa zic care? Nujtiu cum mama zmeului s-o pui acilea pe blog. Da' mai studiez, si poate pana termin de povestit naratiunea care este, biruiesc. Nno, io cand fredonez in gand, imi aduc si bucata originala in minte, asa ca e un adevarat concert la mine-n gand. Aud fiecare chitara, fiecare cinel, clape, bas. Ce mai... Si asa ajung in playlist la piesa asta de se aude cand suna jumatatea. Si, incep eu in gand, incep si trupetii sa cante, totul ok, numa ca auzeam prea multe inalte. Zic, bey, sa umblu un pic la equalizeru' din creier, ca ceva nu e ok. Si, ma chinui io sa reglez, da' nimic. Desigur, v-ati prins, suna jumatatea. Numa io cred ca m-am chinuit sa reglez pe acolo (acolo inseamna mintea mea bolnava) sunetu' vreo 2 minute, pana sa imi dau seama. Bine ca nu m-o pulanit. Am scapat de data asta.
Buna ziua, v-am sunat ca sa va reinnoiesc abonamentul la revista World Pumps. Raspunde voce vesela de irakian : Yes, yes , World Bombs! Operatoare panicata: No.no, World Pumps!! Irakian entuziast: Yes, yes, World Bombs!
Acuma, s-o lasam pe-a lui, ca arabii astia cu p-urile nu se-mpaca si tot zic b. Da', fratiorii mei, daca asculta inregistrarea convorbirii vreun FBI, CIA, or vreun de-asta? Si daca ma cauta sa ma intrebe de ziua mea, cand eu sarbatoresc si-America plange?
Se spune ca ce semeni aia culegi... La noi pe plantatie e loc pentru de toate.
Si totul a-nceput cu 1Q TOM, care si-a propus sa cultive Sugar Cane. Si-a nimerit un soi mai special: Citizen Sugar Kane. Soiul vine cu urmatoarele recomandari: "Sunt o trestie. Ganditoare. Si dulce uneori. Nu ma rup. Nici cand bate vantul, nici in figuri."
1Q TOM trebuia sa se ocupe de cultivat Sugaru', dar pana la urma, a ajuns sa se cultive si pe ea putin... un pic... nu mult...